Consiliul Raional Ialoveni

Mănăstirea Suruceni (pentru femei) datează din anul 1785. Iniţial aici a fost un mic schit, întemeiat de ieromonahul Iosif, susţinut materialiceste de pitarul Casian Suruceanu. Pitarul daruise locul pentru schit şi a finanţat construirea primei biserici de vară de lemn cu hramul Sf. Gheorghe (1794) refăcută în piatră în 1828. Nepotul ctitorului, Teodor Suruceanu, a reconstruit la 1882 casa zidită pe timpul bunicului său.

Unul din egumenii manastirii, ce i-au urmat lui Iosif, pe nume Dionisie Erhan, a zidit în anii 1903-1904 încinta din piatră din jurul mănăstirii, apoi a edificat din nou trapeza cu bucataria aferentă, cele zece camere pentru calugari şi beciurile de piatră pentru păstrarea vinului. Biserica de iarnă cu hramul Sf. Nicolae a fost construită în 1860, cînd egumen era Anatolie. Mănăstirea a fost închisă in anul 1959. Aici a fost infiinţat un spital de boli de piele şi de boli venerice. 

Redeschiderea mănăstirii a avut loc in 1991.